Candva..

Candva..

Cand ti se uscau ochii

Varsand lacrimi ca un copil mic,

Nu mai puteam privi nimic.

Oftand.. priveam in sus..

La cerul zilelor de vara.

Poate paream a fi de piatra.

Dar tu.. tu nu vedeai nimic

Din tot ce se’ntampla

In mine.

Cum se stingea

Speranta mea in bine;

Vazand cum pierd

Tot ce-mi era mai scump,

Pe lume..

Si-atunci fugeam..

Fugeam cu tine.

Era acea senzatie..

Noi doi..si lumea’ntreaga

Si toti puteau sa vada.

De ramaneam asa..

Poate..

Cine stie?..

Poate ca altceva..

Nici n-am fi vrut sa fie..

Dar cand ti s-au uscat ochii

Pana la cea din urma lacrima

Am inteles in sfarsit..

Ce trebuia sa fac..

Si’acum mi-e dor

De cerul zilelor de vara.

Caci momentan..e frig afara..

E asa de frig..afara..

21 februarie 2013, Bucuresti