When the dark is the thickest

When the dark is the thickest

Do you ever ask yourself,

why parents always teach kids

to watch their step?

Always, be careful,

always watch out,

always mind your step..

keep your head down..

watch your step!

take care of yourself, 

take care of you! 

who cares about the others?

it's YOU that is important..

take care of your wellbeing,

take care of your image, 

take care of your self esteem.

don't mind your surroundings,

don't mind the others,

they don't exist

don't talk to strangers!

they can hurt you!

it's so dangerous,

don't hang out,

come straight home..

you're not safe! 

keep your head down

trust no one!

just keep walking!

don't look up!...

never look up!..

you might hit your head..

or trip and fall and break it.

these are the thoughts

we feed to the minds of the kids..

and then we ask ourselves..

"how did he grow up

to be like this??"

all the time, selfcentered..

all the time looking down

all the time it's all about

him or herself..

all the time..

afraid to look up!

scared..that if he would

let go..

and give up control..

everything would fall apart

never realising..that..

in the darkest night..

he could see

 the brightest of the stars!

if he would only lift his head and

look up!

if you're tired of watching the ground

all the time..

raise up your eyes..

and watch the sky!

if you're tired of you 

and your problems..

take a leap of faith..

and look up..

cause when the dark is 

the thickest..

you can clearly see.. 

God.

20 decembrie 2014, Constanta

Pe prispa..

Pe prispa..

Stand pe prispa de la tara..
Pe prispa veche de afara,
a bunicilor odinioara..
Privesc la norii mult prea grei
Cum apasa cu putere
zarea..

Si nu stiu: ce apasa mai tare?
Linistea de dupa furtuna?
Sau cea a golului lasat
In urma..

Copil eram nu demult;
Si'n fiecare vara
Cu drag veneam
De ma jucam
In casa de la tara..

Copil eram si multi nu stiu
Ce'i o copilarie,
In ograda la bunici, 
Cu vaci si oi si vie.

Cu barabule, papusoi..
Si fanul in capite..
Cu calul si cu faiton
Ce arunca din copite.

Si'n casa o gaseam gatind
Adesea pe bunica..
Colaci, scarjele, cozonaci
Si toci cu smantanica.

Bunicu il stiam, muncea
In fiecare zi.
Din zori,
cand harnic se trezea
Si pan' la asfintit.

Cu unchi, matusi si sora'mea,
Casa era plina..
Jucam si carti
Si'ascunselea
In orice zi-lumina..

Dar si la lucru, cand era
Noi nu ne suparam.
Caci si muncind la fan din greu
Stiam a ne distra.

Si astfel anii au trecut..
Si casa tot mai e..
Cu prispa si cuptor de lut
Dar nu tocmai la fel.

Rand pe rand toti au plecat..
Si au ramas bunicii..
Dar ei s'au stins prea dintr'o dat'
azi nu mai sunt nici ei..

Eram copil si am crescut..
Exact cum imi doream..
Dar golul nu l'am cunoscut..
Asa cum azi il am..

Pe prispa stand 
Ma rog in gand
Si apoi ma uit in zare..
Si de cand scriu numai eu
Stiu..
Un nor mai alb apare..

8 august 2014, vicovu de sus, sv.

Intr'un vis de primavara

Intr’un vis de primavara

Cu fiece miscare de arcus

Inima-i brazda in santuri adanci

Si unduirea lui te facea sa plangi..

Lacrimi stoarse ca din stanci

Ci rascolea pana acolo

Ca parea cutit a fi

Adanc infipt in amintiri

De mult uitatele trairi..

Nu stia de ce..

Caci amintirea n-o putea atinge

Dar nici focul ei a-l stinge..

Strivita, inima’i parea

In doua a se frange

Si totusi continua a asculta

Caci notele ascutite de vioara

Il patrundeau in apus de seara

Si il tintuiau pe loc, aievea

Intr’un vis de primavara

21 februarie 2014, Bucuresti

Ciuda pe timp

Ciuda pe timp.

Mi-e ciuda..mi-e ciuda pe timp!

Mi-e ciuda ca mereu ma lasa!

Si eu, ce-i drept..

 Il ignor uneori

Dar el..zi de zi imi da plasa!

Zi de zi tot raman fara el..

Sa revina..nici gand! Niciodata!

De vrei sa cunosti un infinit..

Invarte’te pe’a timpului roata.

Still..life is full of surprises..

Si chiar daca timpul nu se intoarce

Inapoi..

Din cand in cand..

Mai..arunca din traista sa..

pentru noi..

o amintire..sau o persoana..

De mult uitata..

Ma lasa sa mai stau un pic!..

Nu ma grabi! Nu inca!

E doar o amintire de-o secunda..

N’am apucat sa zic nimic..

3 martie 2013, bucuresti