Candva..
Cand
ti se uscau ochii
Varsand
lacrimi ca un copil mic,
Nu
mai puteam privi nimic.
Oftand..
priveam in sus..
La
cerul zilelor de vara.
Poate
paream a fi de piatra.
Dar
tu.. tu nu vedeai nimic
Din
tot ce se’ntampla
In
mine.
Cum
se stingea
Speranta
mea in bine;
Vazand
cum pierd
Tot
ce-mi era mai scump,
Pe
lume..
Si-atunci
fugeam..
Fugeam
cu tine.
Era
acea senzatie..
Noi
doi..si lumea’ntreaga
Si
toti puteau sa vada.
De
ramaneam asa..
Poate..
Cine
stie?..
Poate
ca altceva..
Nici
n-am fi vrut sa fie..
Dar
cand ti s-au uscat ochii
Pana
la cea din urma lacrima
Am
inteles in sfarsit..
Ce
trebuia sa fac..
Si’acum
mi-e dor
De
cerul zilelor de vara.
Caci
momentan..e frig afara..
E
asa de frig..afara..
21 februarie 2013, Bucuresti
