Scrisoare lui mos Craciun

Scrisoare lui mos Craciun

Si Craciunul..aproape a trecut din nou..

Sub brad..am gasit un alt cadou

Intr-o plasuta..sau frumos ambalat

Nu in cutie..ca in filme, cum am visat.

Cine este mos Craciun?

Si ce inseamna pentru mine?
Ma cunoaste atat de bine?

Chiar stie de’s rau sau bun?

Spion secret..cu niciun interes..

Cel mai darnic om din univers!

Cu resurse fara de sfarsit,

Ce lucreaza la negru..fara de

Impozit.

Cine esti? De unde vii?
Cati reni putere are

Sania ce-o detii?

De ce minti copilasii

Fara a clipi?

Probabil ca un an intreg,

Lucrand de zor, mereu

Ai reusit s’atingi un target

Pentru orice cos sau semineu

Dar hai sa fim seriosi, Craciun!

O noapte este prea hilar!

De’ar fi chiar toat’armata FedEx

Atuul tau din buzunar!

O,nu , Craciun, nu te cunosc!

Un mos cu barba, lunescos,

Ce te strecori pe orice cos;

Sau treci prin geam

Cand stau la bloc.

Iar tu pe mine nici atat!

Caci bun ori rau n’am fost,

Nu sunt..

Eu am speranta pe pamant

Dar nu in tine, nu, nici gand!

Si nici in clipe magice nu cred

Sau alte astfel de prostii..

Craciunul..nu esti tu, my friend..

Craciunul..nu’i de amagit copii.

Christos a inceput Craciunul.

Motivul pentru tot e El.

Un cadou a fost..doar Unul!

Trimis de Dumnezeu, din cer.

Cum s’a nascut in frig si ger..

Putini ii mai cunosc povestea..

Un grajd umil, si efemer..

Iar primul lui patut..fu ieslea.

Cadoul a ramas..mai este

Si l-am primit candva si eu..

Cadoul..nu-i rupt dintr-o poveste

Ci e iertarea lui Insusi

Dumnezeu!

25 decembrie 2013, Constanta

Si de as sti

Si de as sti..

Si de as sti sa numar stele

Asa incat sa le cunosc,

M’as plimba si eu cu ele

Calcand dar, nepasator

Asteroizii’mprastiati prin

Cosmos..

Imaginandu’mi cum ar fi

De m’as putea vreodata

Intoarce si privi

Macar o clipa

La pamantul

Celor vii..

                                                        20 decembrie 2013..undeva pe autostrada

Rasarit in apus

Rasarit in apus

Era un rasarit in apus..

Cand soarele lupta

sa scape dintre nori,

Pentru a ajunge in final

sub orizont.

Era un rasarit in apus..

Caci voia sa lumineze din nou..

Chiar si pentru trei clipe

Aratand cum sa nu renunti..

Sa nu ignori o clipa de trait..

O clipa de zambit..

O clipa de iubit..

ca apoi sa regreti..

Un infinit.

Era un rasarit in apus..

Si el stia bine asta.

Dar si mai tare se’avanta..

Caci avea ceva de spus..

28 mar 2013, Bucuresti

Candva..

Candva..

Cand ti se uscau ochii

Varsand lacrimi ca un copil mic,

Nu mai puteam privi nimic.

Oftand.. priveam in sus..

La cerul zilelor de vara.

Poate paream a fi de piatra.

Dar tu.. tu nu vedeai nimic

Din tot ce se’ntampla

In mine.

Cum se stingea

Speranta mea in bine;

Vazand cum pierd

Tot ce-mi era mai scump,

Pe lume..

Si-atunci fugeam..

Fugeam cu tine.

Era acea senzatie..

Noi doi..si lumea’ntreaga

Si toti puteau sa vada.

De ramaneam asa..

Poate..

Cine stie?..

Poate ca altceva..

Nici n-am fi vrut sa fie..

Dar cand ti s-au uscat ochii

Pana la cea din urma lacrima

Am inteles in sfarsit..

Ce trebuia sa fac..

Si’acum mi-e dor

De cerul zilelor de vara.

Caci momentan..e frig afara..

E asa de frig..afara..

21 februarie 2013, Bucuresti

iubesc.

O vedeam mai rar pe strada..

Dar in ganduri ne-ntalneam

Mereu.

Ma ocolea si somnul cateodata..

Rasfoind prin amintiri de

Altadata,

Ascunse unde le gasesc doar eu.

Era ceva..altfel la ea..

In ochi..poate in zambet..

Inocenta de copil ce se vedea,

Cand leganandu-se in vant mergea,

Fara a scoate niciun sunet..

Era departe..prea departe..

Ca gandu’mi s-o mai ajunga;

Si altii..nu cu minti desarte..

Ci cu suflet si cu carte,

In visul ei aveau ca sa patrunda.

Si nu am ciuda nici pe ea..si nici

Pe el.

Si nu ma’nvinuiesc defel..

Dar e trist acum s-o mai privesc

Si cand ii vad imbratisati zambesc.

Usor amar..caci ii iubesc.

                                                 10-11 ianuarie 2013, Bucuresti