Consensuri..
in plina seara’nvloburata scriu
un tot ce-as vrea sa stiu..sa fiu
si daca cel mai mic consens ar fi
nimic nu m-ar putea strivi
dar din consensuri ma hranesc
si totusi simt ca’nnebunesc
caci nu mai am din ce hrani
o minte’nnebunita de prostii
viata mea e tot ce am
si tot ce pot sa dau cuiva
ma rup in doua..nu as vrea
sa joc barbut pe viata mea..
si fiecare strop de viata
si de vlaga si de sine
se scurge incet incet din mine
ma duc la vale..dupa cine??
Privirea mi-o golesc pe toata
Nu mai vreau sa vad nimic
Vreau sa termin si cu lumea..
Si cu vorbele la plic!
Si cu tot ce ma’nrobeste
Si ma leaga in gandire
Nu mai vreau sa fiu cum altii
Ma’ngradesc intr-o nestire
Ma prefac si ma rascol
Ma transform intr-un simbol
Ma inchid in nemurire
Intr-o falsa fericire
M’avant ‘nainte cu putere
Las in urma vorbe’n vant..
Tot ce lumea imi va cere
Ma mult vreodata, decat sunt
Bacau, aug2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu